Provocarea de sănătate publică determinată de recenta pandemie de COVID-19 a demonstrat că sistemele de sănătate și Guvernele au nevoie să-și adapteze modul de lucru la noile condiții socio-economice globale și naționale. Provocările actuale necesită strategii pragmatice pe termen scurt, mediu și lung la nivelul politicilor publice de sănătate.
Încă dinaintea declanșării acestei pandemii, românii cereau ca Sănătatea să devină o prioritate pentru Guvern. Potrivit studiului „Sănătatea ca prioritate în România”, realizat în octombrie 2019 de ISRA Center și Coaliția Votez pentru Sănătate, 99% dintre românii din mediul urban considerau că sănătatea ar trebui să fie o prioritate pentru Guvern și autorități (*), iar 86% credeau că standardele europene de tratament sunt inaccesibile în România. Finanțarea, investițiile și lipsa unor dotări moderne sunt principalele lipsuri ale sistemului de sănătate, în opinia respondenților.
Criza din acest moment reprezintă un punct de inflexiune pentru sistemele de sănătate, iar la nivel mondial experții vorbesc de construirea unor sisteme de sănătate reziliente, capabile să facă față provocărilor sanitare dar și celor economice.
Într-o țară ca România, aflată la coada clasamentelor europene în privința procentului din PIB alocat sănătății și în topuri în privința deceselor din boli prevenibile și tratabile, sistemul de sănătate are nevoie mai mult ca oricând de investiții reale în infrastructură, de resurse umane și de acces la soluții de ultimă generație de tratament și prevenție.
Într-o țară aflată pe ultimele locuri în Europa în ceea ce privește accesul pacienților la medicamente inovatoare (timpul mediu de la aprobarea unui nou medicament de Agenția Europeană a Medicamentului până la accesul pe piața din România, fiind de aproape 4 ani), într-o țară în care mii de medicamente au dispărut în ultimii ani din cauza unor prețuri nesustenabile din punct de vedere economic și a unor taxe împovărătoare aplicate mediului privat, este nevoie de un sistem de rambursare coerent și predictibil, o promisiune care a fost asumată de majoritatea Guvernelor din ultimii ani, în primul rând în fața milioanelor de pacienți români.
Un sistem de sănătate rezilient este acela care poate asigura și menține o calitate înaltă a serviciilor de sănătate prin accentul crescut pus asupra prevenției, prin accesul la opțiuni terapeutice eficace, prin flexibilitate în utilizarea capacității spitalelor și prin abilități de mobilizare a resurselor pe timp de criză.
Mai multe informații, în articolul următor: De ce avem nevoie de un sistem de sănătate rezilient