Cum a schimbat pandemia paradigmele cu privire la accesul la medicamente

După mai bine de 6 luni de criză mondială de sănătate publică, ochii tuturor sunt ațintiți către producătorii de medicamente, care la nivel european și global încearcă să găsească soluții de tratament și prevenție împotriva COVID-19. Sute de teste clinice cercetează posibile tratamente și peste 180 de vaccinuri, de la companii precum BioNTech-Pfizer, Sanofi-GSK, Johnson & Johnson, CureVac Moderna, AstraZeneca, se află în dezvoltare, unele în faze foarte avansate. Despre mobilizarea companiilor farmaceutice inovative și despre noi paradigme de acces la medicamente salvatoare de vieți, a vorbit în cadrul unui interviu Alina Culcea, președinte ARPIM (Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente).

Ce înseamnă mai concret această mobilizare fără precedent a industriei farmaceutice?

Într-adevăr, industria farmaceutică a demonstrat o mobilizare fără precedent în timpul pandemiei de COVID-19, sprijinind sistemele de sănătate și demarând proiecte majore de cercetare pentru găsirea de soluții de diagnostic, tratamente și vaccinuri.

Dacă ne referim la sprijinul acordat sistemelor de sănătate, numai în România, ARPIM și companiile sale membre au donat peste 33 de milioane de lei în bani, echipamente de protecție sau în medicamente, donații către stat, asociații și fundații, societăți medicale sau alte organizații implicate activ în lupta împotriva COVID-19. La nivel european și global vorbim de milioane de euro și programe consistente de sprijin.

Dar cea mai mare mobilizare pe care companiile au demonstrat-o și cea mai mare contribuție pe care o pot da înapoi societății sunt sutele de proiecte de cercetare și dezvoltare pentru descoperirea de tratamente și vaccinuri împotriva COVID-19.

Dacă în medie dezvoltarea unui vaccin durează 12-15 ani, în prezent, conform Organizației Mondiale a Sănătății, avem peste 180 de vaccinuri candidate împotriva COVID-19 în dezvoltare, aflate în faze de cercetare, unele chiar avansate. Experiența acumulată de cercetători în lupta cu alte boli, precum Ebola sau HIV, sporește șansele să găsim soluții și să avem arme redutabile într-un timp record. Angajamentul companiilor farmaceutice este unul foarte clar, care pune pe primul loc siguranța pacienților.

Care este principala armă a companiilor farmaceutice în această luptă?

De-a lungul istoriei, în vremuri grele de criză, omenirea a găsit soluții să meargă mai departe, printr-o armă de neînfrânt: știința. Și de această dată, știința și inovația ne vor da mult-așteptatul răspuns, acestea fiind și motorul reacției în timp record a industriei farmaceutice și a cercetătorilor.

Iată doar câteva dovezi în acest sens: secvențierea completă a genomului virusului s-a realizat la doar 30 de zile după înregistrarea primului caz; primul test de diagnostic a fost validat la doar câteva zile după secvențierea genomului; primul vaccin candidat a intrat în studii de fază 1 la 43 de zile de la descifrarea genomului. Procesul de cercetare și dezvoltare pentru a transforma o moleculă cu proprietăți terapeutice într-un medicament necesită investiții de aproximativ două miliarde de euro, în medie, mii de experimente și sute de cercetători implicați.

Acces la medicamente

Cum a schimbat această pandemie paradigmele cu privire la accesul la medicamente?

Dacă ne gândim numai la vaccinuri, liderii mondiali prevăd că am putea avea o metodă eficientă de prevenție cel mai probabil în 2021. Important este însă cum va ajunge acesta la populație. Criza COVID-19 a adus noi paradigme din punct de vedere de aprobare, reglementare, dar și acces la medicamente. Paradigme ce reprezintă noi oportunități pentru implementare pe mai departe a unor politici de sănătate care să răspundă la nevoile societății și ale pacienților. De exemplu, unul dintre medicamentele pentru COVID-19 a primit acces într-un program de tip uz compasional, România solicitând sprijin și recomandări în acest sens de la Agenția Europeană a Medicamentului. Știm că în privința programelor de acces timpuriu și uz compasional, România nu are o legislație specifică, deși este o practică curentă în alte state, și cred că este o experiență importantă pentru a avansa în această direcție. Pe plan local, ARPIM a inițiat un dialog în acest sens cu Agenția Națională a Medicamentului și sperăm ca sugestiile și propunerile noastre pentru dezvoltarea de legislație specifică să fie luate în considerare.

Articolul integral poate fi citit aici.