Cele mai recente date la nivel european, arată că România va înregistra o creştere de 17% a cheltuielilor directe şi indirecte necesare tratării pacientelor cu fracturi osteoporotice, de la 468 milioane Euro în 2010 la 537 milioane Euro în 2025. Astfel, creşterea medie anuală este estimată la 4,6 milioane Euro, sumă care poate fi considerabil redusă prin actualizarea listei cu medicamente de ultimă generaţie care au o eficienţă sporită comparativ cu tratamentul existent.
Costurile directe se ridică la 129 milioane Euro pentru anul 2010 şi 151 milioane Euro pentru anul 2025 şi includ tratamentul medicamentos al fracturilor, care reprezintă doar 5% din costurile totale. Diferenţa faţă de costurile de mai sus o reprezintă costurile aferente numărului de ani activi de viaţă pierduţi din cauza dizabilităţii (QALY – Quality Adjusted Life Years). Costurile mai mari sunt consecinţa creşterii numărului de fracturi de fragilitate de la 94.000 în 2010 la 110.000 în 2025 şi a celor de şold de la 14.000 la 17.000.
Conf. dr. Daniel Grigorie, Preşedinte Societatea Română de Osteoporoză şi Boli Musculosheletice:
,,În prezent clasele de medicaţie existente reduc incidenţa fracturilor la jumătate, un procent bun, dar care totuşi nu ne dă voie să ignorăm faptul că se află în aşteptare pe lista medicamentelor compensate terapii inovatoare, care au eficacitate mai mare şi un mecanism de acţiune mai apropiat de patogenia bolii şi biomecanica fracturilor. Cresc astfel şansele de a se reduce numărul fracturilor cauzate de osteoporoză, creşte implicit calitatea vieţii pacienţilor şi numărul de ani activi pe măsură ce costurile alocate de stat pentru boală pot înregistra scăderi.
Osteoporoza are un impact major nu doar asupra calităţii vieţii pacienţilor ci şi asupra bugetului statului cu atât mai mult cu cât este o boală dificil de controlat unde prevenţia nu înseamnă împiedicarea apariţiei bolii ci reducerea considerabilă a numărului de complicaţii asociate acesteia. Osteoporoza nu este reversibilă fiind o boală ce implică alterări profunde ale microarhitecturii osoase. În schimb se pot preveni fracturile, iar acest lucru se realizează în mod semnificativ prin tratament medicamentos.”
În România, numarul de femei şi bărbaţi de peste 50 ani, cu risc crescut de fractură este de apoximativ un milion, din care în prezent sunt trataţi cel mult 20%.
Oana Martha Igrişan, Director de Comunicare, Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM): ,, Pe lista medicamentelor compensate, care nu a mai fost actualizată de 6 ani, sunt 15 terapii în aşteptare pentru tratarea afecţiunilor reumatologice. Nu doar pacienţii au nevoie de aceste terapii pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii lor ci şi statul datorită reducerii cheltuielilor atât de mari pentru tratarea afecţiunii şi a complicaţiilor. Fiecare fractură osteoporotică are, în primul rând un impact social puternic asupra pacientului influenţând calitatea vieţii acestuia nu doar în perioada de recuperare ci şi ulterior, pe parcursul vieţii. De asemenea, are un impact puternic asupra bugetului statului. Pentru multe dintre bolile reumatologice situaţia este aceeaşi.”
Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, la nivel internaţional osteoporoza ocupă locul 2 în lume după bolile cardiovasculare, ca problemă majoră de sănătate publică în condiţiile în care una din trei femei şi unul din cinci bărbaţi cu vârsta peste 50 de ani suferă de o afecţiune osteoporotică.